Zenit 11

foto via

Articolul vine ca o continuare a celui de acum câteva zile.

Marca rusească Zenit a stârnit curiozitatea din mine. Aşa cum spuneam în primul articol în care am menţionat acest nume, Canon şi Nikon sunt brand-uri pe care le întâlnim la tot pasul, aşa că am încercat să aflu câteva chestii despre cum se făceau aparatele foto din spatele Cortinei de Fier.

Inceputuri

Aşa cum Lada Riva era o copie fidelă a Fiat 131, primul model Zenit n-a fost o creaţie proprie a ruşilor. Primul model avea la bază aparatul Leica III, cu ceva modificări pentru a-l transforma într-un SLR. Fabrica de lângă Moscova a produs mai multe modele până să ajungă la o serie ce a rămas apreciată peste ani.

Seria E si adoptarea standardelor

La sfârşitul anilor ’60 Zenit a încercat să acceseze piaţa camerelor de top prin modelele 7 şi D (ultimul dintre ele produs în doar 63 exemplare), fără succes însă. Modernizarea liniei de producţie şi adoptarea standardului M42 de ataşare a obiectivului au dus la apariţia Seriei E, cea mai de succes gamă Zenit: 12 milioane aparate vândute. Spre norocul meu, modelul pe care îl am acum în faţă, Zenit 11, face parte din această serie.

foto via

Odată cu modelul 122K, Zenit a adoptat montura Pentax K (dezvoltată de către Zeiss) care mai târziu a devenit standard pentru multi alţi producători.

Cel mai memorabil model

Ruşii s-au gândit că cea mai bună modalitate de a fotografia fauna şi activităţile sportive este încrucişarea unui aparat foto cu o armă. Există totuşi o legendă în spatele modelului. Seria FS a fost concepută iniţial cu scopul de a fi folosită pe câmpurile de luptă. Se spune că Nikita Hruşciov este părintele Photosniperului. Chiar dacă nu e adevărat, el rămâne cel mai cunoscut utilizator al aparatului.

foto via

Zenit 11

Modelul pe care l-am regăsit acasă a fost produs timp de nouă ani (1981-1990), anul său de naştere fiind 1989. Acum îmi dau seama cum au apărut pozele cu mine în pătuţ şi de ce sunt aşa de multe. Revenind la aparat: plasticele nu erau la modă pe vremea aia, aşa că tot pe ce pui mâna se rezumă la metal. Drept urmare e destul de greu dacă eşti obişnuit cu săpunierele de azi, chiar şi cu DSLR-urile entry-level.

Obiectivul care îl însoţeşte este un Helios 44M-4 (produs de asemenea de sovietici) şi se pliază pe montura M42. Partea frumoasă e că poate fi folosit în continuare pe aparatele noi, dacă se cumpără un inel M42. E drept că autofocusul şi stabilizarea imaginii ies din discuţie, dar optica anilor respectivi merită experimentată.

Aşa cum am mai spus, regăsirea cu Zenit 11 mi-a fixat în cap ideea că trebuie să trag mai multe cadre de acum încolo, dar cu un aparat mai nou. Nu ştiu dacă este vorba de melancolia vremurilor în care filmele pe care le duceam la developat se transformau în amintiri eterne, însă cert e că o să aduc mai mult conţinut foto original pe blog. Şi pentru cei care vor să afle ceva date tehnice despre Zenit 11, acestea sunt (luate de aici):

• Frame size: 24x36mm
• Shutter speed: 1/30, 1/60, 1/125, 1/250, 1/500 and Bulb mode.
• Normally equipped with automatic aperture.
• Meter: Uncoupled selenium meter above the lens mount.
• Lens mount: M42.

Zenit 11 a fost ultimul model din Seria E, începând cu a doua generaţie a modelului 12, Zenit a început să adauge elemente de plastic aparatelor, iar de acolo a început adoptarea liniilor mai liniştite în designul aparatelor. Ultimul model produs a fost Zenit-KM, iar producţia a fost oprită definitiv în 2005.