Cu gândul că oamenii se vor călca în picioare să vadă cel mai nou film Marvel, am rezolvat cu rezervarea pentru Captain America: The Winter Soldier cu o săptămâna înainte de premieră.
Filmul începe cu introducerea lui Sam Wilson (Anthony Mackie) în raport cu Captain America (Chris Evans), pentru că e normal să ne dăm seama că cei doi se vor bate cu băieții răi. Spre deosebire de celelalte filme din Universul Marvel, Captain America 2 are o imagine mai realistă: lupte de stradă, multe gloanțe și înaltă trădare la nivel administrativ.
La fel ca în Iron Man 3 și Thor 2, The Winter Soldier reușește să prezinte o altă continuare a acțiunii de după momentul The Avengers. Însă filmul regizat de frații Russo reușește să dea niște răspunsuri în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în cei 70 de ani cât Steve Rogers a lipsit din peisaj. Deși filmul rulează 136 de minute, desfășurarea acțiunii m-a adus foarte repede către genericul de final.
Captain America are în continuare probleme de adaptare într-o lume în care valorile morale s-au schimbat major față de anii ’40, Black Widow (Scarlett Johansson) rupe în continuare picioare și mâini fără să clipească, în timp ce încearcă să-l cupleze pe Rogers cu fetele de la statistică și contabilitate, iar Nick Fury (Samuel L. Jackson) ajunge să folosească recuzita lui Mace Windu când e înconjurat de băieți răi (altfel nu-mi explic cum scapă, dar rămâne să vedeți voi).
Acțiunea este foarte bine construită până la punctul culminant, însă după momentul respectiv se simte că s-a dorit un pic grăbirea filmului. Despre Winter Soldier (Sebastian Stan) am păreri bune și nu prea. Da, este un bad ass în adevăratul sens al cuvântului, fără milă, fără compasiune pentru victime colaterale, dar are o subită și foarte bine montată trezire la realitate.
Cât despre final, rămâneți în scaune până când se termină tot genericul. Prima pastilă are legătură cu următorul Avengers, a doua cu următorul Captain America (probabil).
Impresii de după film? Una: mă duc să îl văd încă o dată 🙂
Leave a Reply