Cum Mamaia e prea scumpă și Costineștiul e un balamuc în toată regula, Vama Veche a fost alegerea logică pentru ruperea timp de câteva zile de betoanele din București. Și cum articolul ăsta ar fi fost mai bun la începutul sezonului, nu la sfârșit, habar n-am dacă îl va lua cineva în seamă, dar măcar aveți ocazia să mă contraziceți sau nu.
Merită să vă luați câteva zile libere pentru că dați mai puțini bani pe cazare în timpul săptămânii și, în plus, evitați nebunia auto specifică weekendului. Nu fiți pretențioși când mergeți în Vamă. Pentru că mergeți în Vamă. Aveți nevoie de un pat, un duș și o cheie cu care să țineți în siguranță lucrurile cu care ați venit. Dacă aveți pretenții, Mamaia e mai la nord.
Anul ăsta am văzut mai multe șezlonguri, umbrele și baldachine decât anul trecut și asta cam fură din aroma locului. Să stai să te gândești pe unde să așezi un prosop duce la frustrare. Și apropo de frustrare, administrația locală trebuie să facă ceva cu accesul mașinilor pe unele străzi, în sensul că trebuie să îl interzică. Dar dacă lucrurile merg din inerție, de ce să se obosească cineva? A da, au făcut pista aia de bicicliști între 2 mai și Vamă. Un real succes, de-aia sunt toate autocarele și microbuzele pline de turiști. Turiști care nu primesc vreun bilet sau bon la achitarea transportului.
Dar cum turcii au adus obiceiul evaziunii odată cu modul lor de a face cafea, nu prea stau să-mi bat capul cu gânduri justițiare, pentru că rețeta pe care trebuie să o urmezi ca să te simți bine în vamă e simplă:
Mănâncă, bea, stai la plaja, ascultă marea, ia la pas barurile pe timp de noapte, prinde răsăritul și încearcă să lași telefonul în camera încuiată mai devreme. Despre asta ar trebui să fie Vama Veche.
Leave a Reply