Duminică seara am ieșit într-un restaurant (paradoxală formularea) și am asistat fără voie la discuția dintre părinții a doi elevi de maxim clasa a 9-a. Cei trei (mama fetei și părinții băiatului) aveau o dilemă cu privire la volumul mare de muncă pe care ale lor odrasle erau obligate să îl execute.
Pesemne că profesorii sunt răi, dar cât de rupt de realitate să fii ca să zici următoarele:
În general sunt 6 ore pe zi, ore din care profesorii îți dau teme pentru a doua zi. Ce-o să faci? Stai în casă și rezolvi totul sau te mai relaxezi și tu din când în când?
Exemplul de mai sus e adaptat după vorbele celor două mame. Sunt misogin când spun că mă aștept de la bărbați să fie emblema logicii într-o discuție, dar masculul de la masă a plusat la capitolul prostie:
Cum adică? Până la 20 ani stai în casă, devii un geniu și când trebuie să ieși în lume te lovești de realitate?
Îmi venea să mă întorc la ei și să le zic că din mai multe puncte de vedere n-au habar de viața școlară a copiilor pe care i-au crescut. În primul rând temele pentru a doua zi nu există aproape deloc, în 8 ani de școală (exclud ciclul primar) nu am avut discipline care să fie puse la fel în zile consecutive, iar temele se încadrează în două categorii: alea mari, pe care profesorii le cer în câteva zile și alea mai mici, pe care oricine le poate face într-o pauză (a.k.a copiat de la colegi).
În al doilea rând contactul cu realitatea pe care odraslele nu îl experimentează dacă au teme multe se petrece chiar sub nasul lor. Părinții te învață cum să te porți într-o lume ideală, anturajul te face să te adaptezi la aceasta. Așa că la școală va exista întotdeauna colegi care să-i întrebe pe elevi:
Vrei un fum? Ieșim la o bere? Cine mai vine în club în seara asta?
Anturajul poartă un rol important în maturizarea adolescentului: prima beție, primul pumn luat (poate absolut degeaba), țigări și nopți pierdute. Sper ca părinții de duminică seară să fie un caz izolat, altfel îmi dau seama că buba nu e numai la sistemul de învățământ, ci și în casa elevului.
PS: Mulțumesc mamei că m-a bătut la cap să învăț. Îmi pare rău că nu i-a ieșit de fiecare dată. 😀
Leave a Reply