După victoria lui Trump din “Super Tuesday”, media americane au activat beculețul roșu și au început să alerge precum niște găini fără cap. Marea nedumerire a lu’ pește e cum de s-a ajuns aici: cum a ajuns o gură spartă ca Trump să conducă în cursa republicanilor pentru Casa Albă? Simplu: foamea și ipocrizia presei din State. Să le luăm pe rând.
Pe Trump e foarte ușor să îl pui la același nivel cu Vadim, însă, din punct de vedere mediatic, ridicătorul de ziduri mexicane e mai apropiat de Becali. Presa îl adoră nu pentru că e vreun model de urmat pentru societate (deși și-a construit un brand sinonim cu succesul), ci pentru că spune toate tâmpeniile de pe lume, iar asta ține ratingul sus.
Aici nu vorbesc doar de televiziunile de știri care întorc declarațiile lui Trump pe toate părțile, fac ediții speciale și breaking news, ci și de entertainment. Țineți cont că Trump a fost gazdă Saturday Night Live nu cu mult timp în urmă, iar Fallon i-a dedicat multe segmente în ultimele luni.
Toată mediatizarea lui Trump a făcut ca imaginea și declarațiile sale să ajungă la extrem de mulți oameni. Oameni care, în alte circumstanțe, nu s-ar fi uitat prea mult în gura unei portocale cu vată pe băt pe post de păr și, aproape sigur, nu l-ar fi votat. La fel s-a întâmplat și cu Becali: știri din sport deschise cu declarațiile lui Becali, intervenții telefonice ale lui Becali, Bendeac peste tot imitându-l pe Becali, palatul și Maybach-ul lui Becali. Omul n-a ieșit președinte, dar a ajuns europarlamentar, ceea ce nu e rău (pentru el).
Foamea de rating l-a dus pe Trump acolo unde se află acum: în postura de a fi la un pas de Casa Albă, iar media americane încep să fie ipocrite prin a simula grija față de o posibilă învestire a lui Donald Trump în ianuarie 2017. Însă, până la urmă, conceptul de “Trump președinte” nu e rău pentru media americane: 4 ani de circ diplomatic, militar, economic și social înseamnă burți pline în redacții.
Păcat pentru ei că Hillary le va fura bucuria.
Leave a Reply