Am vazut aseara primul episod din editia americana a cunoscutului show marca BBC, Top Gear. Fiind la inceput, evident ca s-au aglomerat multi cai putere in aproximativ 45 de minute: Dodge Charger SRT 10, Lamborghini Murcielago SV, Lamborghini Gallardo Balboni si Lamborghini Gallardo Superleggera.
Nu mi-a placut.
In primul rand, show-ul din UK este atat de apreciat datorita relatiei interumane dintre prezentatori. Show-ul american imi aduce aminte de niste vorbe de-ale lui Chris Rock, acesta vorbind de barbatii insurati ca de niste animale de companie pentru sotii, adusi impreuna, pusi sa se cunoasca si sa discute despre pasiuni comune fara sa se poarte ca niste baieti in fata blocului.
Exact asta fac Clarkson, Hammond si May: vorbesc despre masini, se inteapa, se distreaza – pana la urma despre asta ar trebui sa fie vorba. Tin minte ca la interviul revistei Top Gear Romania, Florin Popa si Razvan Iagamos, doi dintre oamenii care au umplut atatea pagini de teste, m-au intrebat daca stiu ce inseamna Top Gear, care este ideea din spatele acestui concept. Raspunsul pe care ar trebui sa-l stie orice fan Top Gear: ne plac masinile, suntem pasionati, dar nu o luam prea in serios.
Sigur, multi dintre voi vor spune ca este natural sa se intample asa, relatiile nu se formeaza peste o noapte, ci dureaza, este exact ca o sculptura. Da? Priviti ce se intampla cand Jeremy Clarkson il introduce pe James May in prima sa aparitie Top Gear (format 2002):
Chit ca vorbim despre editia Americana sau editia Australiana a Top gear, niciuna dintre ele nu va reusi sa atinga popularitatea britanicilor.
PS: Pentru o America plina de Hollywood, nu mi-a placut deloc cum a fost filmat in interiorul masinilor.
Leave a Reply