La orice scroll pe Facebook dau inevitabil de anunțuri ce propun adopția vreunui pisoi și toate au invariabil același mesaj: cuminte, afectuos, “torcăcios”, o bucurie și o binecuvântare pentru stăpâni.
Mi se pare de-a dreptul malefic să pui astfel de anunțuri, când sufletul pe care îl iei cu tine în casă se folosește de tine în cele mai criminale moduri: pentru mâncare, pe post de stâlp de scărpinat, pradă de sub plapumă ce trebuie neapărat anihilată (prada, nu plapuma) și pe post de mobilier, dacă poate ajunge în singurul loc pe care nu l-a cucerit încă.
Pregătește-te să auzi pe timpul nopții lovituri, zgomote și miorlăituri rupte din filmul “The Exorcism of Emily Rose”, învață-te să ascunzi tot ce poate fi desprins sau mutat, să ridici periodic canapeaua pentru a-i scoate jucăriile, alea pe care i le iei des, că doar e un suflet care suferă de singurătate cât ești tu la serviciu. Obișnuiește-te să crezi că îi e foame, ca mai târziu să vezi că nu se atinge de mâncarea pe care i-o pui în bol. Și cel mai des te vei întreba de ce naiba te mușcă la 2 secunde după ce credeai că te pricepi la scărpinat.
Și cu toate astea, e ceva ce atrage la ideea de a adopta o pisică. Încă încerc să îmi dau seama ce. Poate e mutra pe care o face:
Leave a Reply