Aproape toată lumea știe că sunt un mare fan al FC Barcelona, așa că e normal să caut cât mai multe știri despre echipa catalană. Comod îmi este să accesez site-urile românești de știri, însă rezultatele lasă de dorit. Ceea ce mă face să cred că țara ar trebui să fie pe primul loc la capitolul “boli cardio-vasculare” sunt cuvintele folosite de presă.
Mai rău e că ne referim la presa care s-a refugiat în online, fiind incapabilă să țină un tiraj ce putea asigura continuitatea ziarului. Având în vedere că presa de sport e foarte citită pe online, site-urile de știri generaliste recurg la cross promo-uri cu titluri absolut penibile, dacă nu jenante. Cel mai bun exemplu este cel de acum câteva zile, când răcirii vremii cu câteva grade i-a fost atribuit senzaționalul (Știrile Pro TV). Declarațiile “bombă” sunt la ordinea zilei, deși Bomba Sexy a fost dezamorsată și aproape complet extrasă din mentalul colectiv, dar asta nu înseamnă că jurnaliștii noștri nu se întrec în senzaționaluri, șocuri, exclusivități vechi de zile bune și alte cuvinte cu caracter augmentat.
A cui e vina? La prima vedere a jurnaliștilor, însă în spatele lor se află un departament de marketing, care joacă după preferințele publicului și care ia prea în serios zicala “clientul nostru, stăpânul nostru”. Este un bulgăre de zăpadă ce pare că nu se oprește din crescut. Se folosesc cuvinte ce țintesc punctele sensibile ale audienței (condițiile grele de trai), toate declarațiile afectează TOATĂ POPULAȚIA, ne vor lăsa cu gura căscată, ne vor uimi, ne vor șoca, cu alte cuvinte ne vor zdruncina serios pământul pe care călcăm acum.
Rezultatul? Cei care accesează titlurile respective și care cred în continuare că presa este o instituție de încredere cu siguranță ajung să fie mai stresați, pentru că “uite ce se întâmplă la Guvern, nenorociții ăia uite ce fac!” Vom avea palpitații, probleme cu sistemul circulator, stresul va elibera colesterol suplimentar în sânge și eventual vom crăpa din cauza unor cuvinte care în contextul real nu ne afectează deloc.
Încă un motiv pentru care acest tip de presă va muri încet dar sigur. Cel puțin pentru mine.
Leave a Reply