Casa de cultură nu mai e ce-a fost

Fiind băiat de provincie îmi aduc aminte de casa de cultură a orașului meu ca de salcâmul lui Moromete (acest axis mundi al familiei). Am prins spectacolele ce se făceau acolo și desfășurarea de forțe era impresionantă (pentru un copil abia intrat la scoala era ceva). Spectacolele adresate publicului larg au fost ținute și în anii ’90, timp în care oamenii care ne distrau nu auziseră de contracte TV, puncte de audiență, ci pur și simplu veneau, ne ofereau talentul lor și plecau mulțumiți că au făcut o sală fericită măcar pentru câteva ore (acasă aveam să deschid televizorul și să îl întreb naiv pe tata unde-s ăia 15.000 de specialiști ai lui Constantinescu).

Dintre toate spectacolele unul singur mi-a rămas în minte: (more…)