Scrieri ocazionale
De la moartea copilului de 4 ani feed-ul meu este din ce în ce mai aglomerat cu îndemnuri de a adopta un câine și de a ieși în stradă pentru a contesta uciderea maidanezilor. În esență asta înseamnă să adopt un animal care a crescut bazându-se pe legea haitei, deci patrupedul nu știe de autoritatea […]
Nu vreau să par un amator de teorie a consiprației, dar motivul pentru care nu scăpăm de câini e acela al circului. Mai moare un om, sare presa cu știrea, lumea comentează și uită de problema pe care o găsise la politicieni. E simplu. Și nici măcar nu trebuie regizată treaba. Întotdeauna vor fi oameni […]
Și aici mă refer la adopțiile de animale. Mai țineți minte cum eram eu făcut băsist? Discuția pe care am arătat-o acolo nu s-a rezumat doar la replicile respective. S-a ajuns până la partea în care se spunea că oamenii chiar ar trebui să facă ceva pentru a opri situația animalelor fără stăpân. Chiar dacă […]
Nu pot să am o părere legată de o problemă socială că imediat sunt introdus în rectul unui partid politic. La câte știu eu despre politică, am râs de m-am prăpădit când am citit asta:
A fost intens dezbătută și într-un final și-a găsit soluția într-un cadru perfect legal, cum scrie aici. Binențeles, toate problemele românilor, inclusiv cea a câinilor vagabonzi, a fost îndulcită de hazul unor oameni cu talent:
Zilele trecute am vazut-o pe Andra cum a stârnit Jihadul 2.0 împotriva câinilor fără stăpân. Poate că termenii sunt exageraţi, dar aici vorbim de o potenţială victimă (nu ma refer doar la Andra). Îmi plac câinii, dar când vine vorba de integritatea mea corporală nu mă obosesc să îi ascult pe marii apărători ai lumii […]