Fiind un blog care tratează în general muzica și sunetele care o compun, trebuie să mă opresc asupra unui sunet matinal care ne marchează pe toți, pe unii chiar de la vârste mici. Nu mă refer la alarma ceasului sau a telefonului, ci la ceva mult mai “palpabil”. Vorbesc de un sunet ce variază de la registrul grav până la mai ridicat. Anumite frecvențe ale sale generează vibrații ale pereților, a mobilei din cameră, chiar a patului în care te odihnești. Există două etape ale sunetului: cel puternic, grav intens și cel prin care își anunță sfârșitul. Ca să fac o paralelă se aseamănă foarte mult cu schimbarea vitezelor unei mașini: o turezi, o turezi mai mult, se apropie acul de zona roșie, pistoanele dansează pe capotă și scot un zgomot turbat și apoi decizi să treci în treapta următoare – sunetele disperate ale motorului s-au potolit.
V-ați dat seama până acum? Dacă nu, sunetul despre care vorbesc reprezintă fructul iubirii sincere între un perete de bloc și o bormașină. Sper că v-ați trezit bine în dimineața asta.
Leave a Reply