Undeva, pe parcursul filmului, Tony Stark îi spune lui Peter să stea mai aproape de sol, să nu se înalțe prea mult. Treaba asta de supererou se poate dovedi a fi prea mult pentru un puști de 15 ani din Queens și că se poate arde foarte repede. Este reprezentarea perfectă a mitului lui Dedal și Icar, unde ultimul a zburat prea aproape de soare cu aripile făcute de tatăl său.
Spider-Man: Homecoming a avut avanpremiera aseară, la sala IMAX din AFI. Este filmul care m-a convins că Peter Parker are, în sfârșit, o poveste prin care poate convinge. Nu vă gândiți că Tom Holland rupe capete în filmul ăsta. Stângăciile specifice adolescenților sunt arătate din plin – de la viața de liceu, abordarea fetelor, până la controlarea noilor puteri și a noului costum pe care Tony i-l încredințează.
Premisa este foarte bună: încărcat de adrenalina episodului de la Berlin, Peter tot așteaptă următoarea misiune. Cum aceasta nu mai vine, începe să caute pericolul și îl descoperă pe Adrian Toomes. Personajul jucat de Michael Keaton se încadrează perfect în tipologia lui Loki, întrucât, din propria perspectivă, nu el este personajul negativ. De aceea, The Vulture se ridică peste media antagoniștilor care au trecut prin Universul Cinematic Marvel. La final de film veți vedea că Toomes posedă și un gram de onoare.
Anturajul lui Peter este specific unui film cu adolescenți. Prietenul tocilar, un bully care le face viața mai grea decât era nevoie, un crush în persoana lui Liz și Michelle, despre care aflăm care-i treaba cu ea abia la final. Pe partea asta de poveste se vede clar mâna lui Kevin Feige (șeful Marvel Studios) care a ținut neapărat ca povestea lui Peter să înceapă de pe băncile școlii.
Dacă vă hotărâți să mergeți la film, intrați în sală cu gândul că veți vedea o călătorie inițiatică presărată cu toate elementele ce alcătuiesc un film Marvel bun. Și așteptați-vă să-l vedeți pe Captain America mai mult decât ați fi crezut, chiar și la ultimul after credits.
Leave a Reply