În timp ce stăteam în scaunul de cinema, îmi dădeam seama că Warner Brothers a învățat un pic de la Marvel cum să îmbrace povestea unui nou personaj. Se ia un erou, se prezintă antagonistul cu puteri în oglindă și se merge pe o temă. În cazul Shazam!, aici e vorba despre familie.
Atât Billy, cât și Thaddeus fac parte dintr-o familie disfuncțională. Ambii se confruntă cu respingerea și amândurora li se oferă oportunitatea de a deveni eroi. Așa cum ne-am obișnuit din filmele trecute, fiecare urmează o cale separată, unde primul are probleme de ajustare, iar al doilea rămâne ancorat în respingere.
Dincolo de filozofie, Shazam! se distanțează de celelalte filme DC prin tonul mult mai relaxat. Chiar dacă Aquaman a avut parte de carisma lui Momoa, acțiunea a dus de la început către un deznodământ cu potențial catastrofal pentru omenire. În cazul filmului pe care l-am văzut aseară, personajul lui Mark Strong vrea să capete puterea lui Levi, iar mai departe nu știm ce vrea să facă cu ea. De aici și senzația că miza nu e chiar atât de mare.
Avem totuși noroc că cei responsabili de scenariu au pus în film comedie, multe referințe pop-culture și trimiteri către Batman și Superman. Nu vă așteptați la un eroism serios, că e vorba de un puști de 14 ani care descoperă că poate zbura și scoate electricitate din mâini. Speaking of, dau două mici spoilere: o secvență din film îl arată pe Levi jucând Mortal Kombat X ca Raiden, iar pe parcursul filmului sunt aproape sigur că am auzit un “Hadouken!“.
Așadar, mergeți să vedeți Shazam! pentru că nu prea se ia în serios și pentru că Zachary Levi merita ceva mai mult față de cât a primit în Thor 2 și 3.
Leave a Reply