Cum “infernul alb” s-a cam cărat de la noi și până săptămâna viitoare nu prea se anunță alte calamități prin care Gâdea și ceilalți știriști să justifice niște audiențe, vreau să vorbesc puțin despre semnificațiile primăverii din perspectivă personală și de ce anotimpul ăsta e pe primul loc în lista mea. Lăsând la o parte faptul că sunt fiul primăverii (născut în luna mai) există câteva elemente ce-mi fac ziua mult mai bună decât orice alt moment al iernii.
În primul rând un rând de haine se trece pe minus. Fără mânuși, fesuri (a nu se înțelege “fese”, că tot e căutat termenul în perioada asta), paltoane și materiale groase. Un motiv bun e soarele, la care te poți întoarce știind că de această dată te poate încălzi.
Se întâmplă să merg pe jos destul de mult, așa că primul lucru pe care o să-l apreciez este trecerea la pantofi sport și senzația asfaltului uscat sub picior. Deși aerul din București nu e chiar cel mai curat, îl prefer pe cel uscat (de-aia am avut ceva probleme când am ajuns în Barcelona prima dată).
Probabil că cel mai important motiv stă în posibilitatea de a ajunge acasă, la Buzău.
foto
Leave a Reply