Noaptea de sâmbătă mă prinde în Centrul Vechi, anume în Sankt Petersburg. Multă distracție, multă lume, multă bătură, multă, multă, multă. Mă așez lângă bar cu gândul de a mă feri de alcool. Cer o cola. Craiul se uită la mine și-mi zice că n-are. Moment de stupoare, apoi mi-am dat seama că sunt martorul unei negocieri a consumației mele. Mă uit un jur, pisicile care se mișcau cu talent aveau destulă cola în mânuțe.
Îmi zic că n-are rost să insist, așa că cer clasica bere (you can never go wrong with a beer… or two). Berea a venit în 5 minute, deși frigiderul era la fix 5 metri de crai, dar am zis că lumea se distrează prea bine ca să fiu eu singurul cu zen-ul dat peste cap. Mai trec niște vorbe, râsete și melodii, berea se termină și decid să-mi iau inima în dinți și să-l abordez pe preafericitul barman pentru încă o bere. Îl văd că dă din cap a “desigur” și se îndreaptă spre frigider, moment în care cred că setea mea e pe cale să dispară. Țeapă! Craiul se urcă pe bar și dansează pe ceva muzică rusească, alături de o pisicuță. Bravo, bă, alfameilule!
Încă ceva: dacă oamenii îți comandă băuturi și e coadă, nu e cazul să demonstrezi că ești un al doilea Valentin Luca și să întorci sticlele pe toate părțile… și să le scapi. Greu… După a doua bere m-am tirat acasă…
Disclaimer: nu iau la mișto meseria de barman, o consider respectabilă. Cel mai tare barman ever era în Ring-ul din Costinești, omul avea vreo două cozi pe cap și lucra cu șapte mâini și mai avea timp să-ți și zâmbească. Mai târziu aveam să lucrez cu barmani la evenimentele Xteria din 2012. Și acolo am întâlnit niște oameni demni de toată lauda.
Leave a Reply