richarddurandwideawakeCe mai poate fi spus despre Richard Durand? Mare om, mare caracter? Poate, dar pe mine mă interesează din perspectiva muzicii pe care o creează. Cu single-uri şi remix-uri care au urcat în topuri, Richard Durand s-a închis timp de şase luni în studio şi a lucrat la albumul Wide Awake. Din punctul meu de vedere este un material foarte reuşit. Iată de ce:

În primul rând vorbim de semnătura unui artist sau sound-ul după care îl recunoşti. Deadmau5 are o semnătură specifică, Ferry Corsten de asemenea, până şi pe ATB îl recunoşti după synthurile pe care le foloseşte. Richard Durand şi-a păstrat aceeaşi semnătură pe care o ştiam din producţii precum Always the sun, The Fall, In and out of love şi Smack my bitch up. Aparent nu îţi dai seama de asta când asculţi intro-ul albumului – se apropie al naibii de mult de acustic.

Începând cu piesa a doua, lucrurile revin la normal: amestec de trance, progressive, toate cu synthuri agresive, joase, grase. E acel gen de album din care poţi să îţi faci setul fără să plictiseşti publicul. Ai 16 piese numai bune de pus în club, voci din partea cunoscuţilor Christian Burns (Tiesto – In the dark, Armin van Buuren – This light between us) şi JES (Motorcycle – Imagination, Tiesto – Everything, BT – Every other way).

Piesa preferată? Night and day, în mare parte datorită vocii lui Christian Burns, dar ar trebui să ascultaţi şi voi albumul.


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

1 Comment

Review Tritonal - Piercing the Quiet | Music Oriented Blog · May 14, 2011 at 10:59

[…] de producție și mă simt nevoit să revin la culoarea și sunetul specific fiecărui artist, semnătura sa. Dacă aș putea să aleg un cuvânt pentru sunetul Tritonal, acesta ar fi proaspăt (sau poate că […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.