Azi, ora 12. Eu și colegul de birou ne vedem de ale noastre. Liniște. Se aude un huruit suspect (să nu zic “dubios”, că e prea folosit), îl ignor. Se aud alte huruituri… Mă uit la colegu’, el se uită la mine și zice:
Bă, comandăm ceva?
Cu foamea proaspăt instalată se dă un telefon la o firmă de catering pe scuter și se comandă diverse, cu mențiunea timidă și politicoasă a colegului:
… știți, poate reușiți să veniți mai repede, data trecută am primit mâncarea după o oră jumate și ați zis că veniți într-o oră…
Colegu’ primește asigurări că de data asta oamenii de la catering pe scuter se vor mișca mai repede și chiar așa a și fost: după circa 30 de minute aud interfonul și pe băiatul de la livrări. Joy to the world, the Lord has come, mi-am zis și l-am așteptat, deschizându-i ușa politicos și invitându-l în birou. În timp ce despacheta omul mâncarea, îl aud:
Vă mulțumesc că mi-ați făcut viața grea la serviciu! De ce i-ați spus doamnei că am întârziat acum două zile?
Bitch, say what? Dar ca doi băieți politicoși ce suntem (și cu foamea de ceva timp instalată) i-am ignorat durerea, i-am dat banii și l-am poftit afară. Ce să zic? Mâncarea nu-i rea, iar prețurile sunt chiar bune, dar pe băiatul ăla cine l-o fi angajat?
Vezi mai multe din Cinema, movie trailers pe 220.ro
Și ca să le fac puțină reclamă, ei sunt.
Leave a Reply