E fain să te întorci acasă, mai ales de Sărbători. Prinși în bula asta a Capitalei ce respiră foarte greu, treapta mai mică de viteză a Provinciei prinde bine. După multă mâncare și tradiționala adunare la Episcopie, am rămas cu câteva lucruri.
Porții mici. Așa poți da gata o masă de Paște. De la aperitiv, până la cozonac, plăcinte și ce altceva ți se mai pune în față. Știu că e tentant să vă înfigeți în tot, dar data viitoare luați-o mai ușor și veți fi surprinși că puteți ajunge la final fără să dați pe Facebook mema cu “mai pot și cozonac”.
Slujba de Înviere e mereu un prilej bun de a lua pulsul orașului. Dacă mergeți și la cea mai mare adunare, aveți șanse mai mari să plecați cu idei destul de clare. La slujba de la Episcopie am remarcat următoarele: selfie-uri cu catedrala în fundal, puștani care erau dezamăgiți de sonorizarea din acest an și un popă-șef un pic pasiv-agresiv.
“Ne-am adunat în această seară nu pentru că am văzut mesaje pe rețelele de socializare, cum au fost înainte de protestele din marile orașe”. E o parafrazare a ceea ce a spus arhiepiscopul în noaptea respectivă. Ca să adâncim și mai mult prăpastia între niște oameni afectați în egală măsură de niște incompetenți agramați.
În rest, orașul natal e așa cum îl știu: mic, cu efervescență episodică și prins în aceeași mediocritate pe care o vedem la Capitală.
Leave a Reply