În România există o presă ce a suferit enorm în ultimii ani, motivele fiind multiple: criza, implicarea politicului, dorința de circ (aka tabloide). Însăși presa quality, care se bătea cu pumnul în piept că face și drege a fost nevoită să închidă tipografiile și să închirieze niște servere. Măsura a dus la tabloidizarea ziarelor trecute pe online, care odată se mândreau cu poziția lor (și aici mă gândesc la Gândul și sindromul “șoc și groază”).

Las deoparte divertismentul pe care televiziunile îl oferă și trec la funcția lor de informare (sau canalele de știri). Cei doi mari “știriști” ai țării sunt Antena3 și Realitatea TV, două posturi ce se bat atât pentru audiențe, cât și pentru oamenii politici care pompează bani în ele. Implicarea politicului a dus la dezbateri absurde, dar asupra cărora, din păcate, oamenii încă apleacă urechea (căutați oamenii care spun “așa a zis la televizor”, o să-i găsiți), altfel nu-mi explic audiențele mari pe care posturile cu pricina le obțin.

Cum în perioadele astea ești ori băsist, ori uselist (eu clar sunt băsist) orice opinie pertinentă este automat atribuită unei tabere de susținători fanatici. Titlul articolului se referă la dreptul cetățeanului de a avea o opinie fără să fie atacat la beregată de o presă mult prea atașată de o tabără sau alta. De exemplu eu nu-mi pot imagina un realizator de emisiuni, fie el Gâdea sau Ciutacu, ducându-se într-o emisiune la B1TV sau Realitatea și purtând discuții calme și civilizate. Dacă ar fi să ne uităm peste ocean, lucrurile astea par posibile:

Același Jon Stewart, care este cunoscut pentru modul amuzant în care comentează știrile de pe la el de-acasă, merge la televiziunea Fox pentru a se exprima:

Dacă aveți timp să-l vedeți pe cel din urmă veți observa că, deși cei doi au un duel foarte intens la nivelul ideilor, nu se bălăcăresc, nu înjură și nu-și aruncă pahare cu apă în față, iar la final publicul este cel ce trage concluziile.
foto via