Am citit în dimineața asta un articol la Vlad Petreanu, în care vorbește despre înăsprirea sancțiunilor aplicate șoferilor prinși încălcând legea. Înțeleg de unde vine motivația lui Vlad, că te uiți pe harta accidentelor și vezi România într-un roșu aprins, de te ia spaima. Chestia e că, la fel ca alte lucruri la care stăm excelent doar teoretic, și Codul Rutier are nevoie de niște oameni care să-l aplice cu sfințenie.
Degeaba se măresc amenzile și pedepsele, dacă tot ce știe Rutiera e să facă acțiuni de 3 zile, care să dea bine la imagine. Îmi aduc aminte de o fază de acum câteva săptămâni, pe șoseaua care leagă Snagovul de A3. Mergeam în limita de viteză, cu Poliția în spatele meu. Din sens opus, doi motocicliști care îi dădeau bine peste sută. Singura reacție a Loganului de MAI a fost un semnal luminos scurt. Practic o dojenire. Eh, acum imaginați-vă că treaba asta se întâmpla undeva unde chiar se respectă legea, gen Germania. În secunda doi, Poliția era pe urmele băieților. Bine, cred că aveau și cu ce să țină după ei, nu un Logan de 75 de cai.
Toate aspectele vieții din România sunt reglementate într-o formă mai mult sau mai puțin eficientă. Însă nu se face “follow-up”, cum s-ar spune în lumea corporatiștilor plătiți de Soros. Gândiți-vă cum ar fi dacă s-ar colecta tot TVA-ul. Dacă CNAIR-ul nu s-ar trage pe cur cu licitații, dacă Administrația Drumurilor ar muta semnul de interzis la stânga într-un loc mai vizibil, în urma sesizării mele. Și tot așa.
Revenind la Rutieră, cred că problema pornește tocmai de la ministru, că dacă ar fi un profesionist pe Dinicu Golescu, nu o secretară din Videle, poate că n-ar muri atât de mulți oameni pe șoselele din România.
Photo by Jesse Bowser on Unsplash
Leave a Reply