E atunci cand aduni o mana de oameni duminica seara in Fabrica si macar unul dintre ei vrea sa iti cumpere muzica. Nu torrente, nu Youtube, nu Soundcloud. Sa am mereu muzica ta la mine si sa o ascult ori de cate ori am chef, fara timpi de asteptare din cauza retelei.
Ieri am mers la primul concert Cobzality. Am mai vorbit despre ei cand am luat interviul Biancai si aseara mi-am spus ca as putea sa le cumpar muzica. O imbinare de folclor romanesc cu stiluri moderne generate de Macbookuri, controllere (clape si paduri), tobe, percutii si trompeta. Am lasat trompeta la urma pentru ca baiatul insarcinat cu instrumentul mentionat (imi pare rau ca nu i-am retinut numele) a fost foarte apreciat de public. Am avut parte si de nai si un calusar intr-un concert ce pentru necunoscatori pare prezentat de Marioara Murarescu. Dar nu: ce am vazut aseara este varianta romaneasca a amestecului dintre vechi si nou.
De Bianca nu mai zic nimic. Articolul pe care l-am scris acum ceva timp va lamureste suficient 🙂 (link mai sus).
PS: Scuzati lipsa diacriticelor, articolul e scris de pe mobil.
Leave a Reply