Drumul până la Aalborg n-a fost lipsit de probleme. Cum cea mai mică întârziere de avion putea duce la pierderea cursei care pleca din Amsterdam, am contat pe KLM că nu va dezamăgi. Ceea ce s-a întâmplat până la urmă, dar nu în totalitate.
Nici n-am ajuns bine la Otopeni, că mă trezesc cu SMS de la KLM că zborul din Amsterdam către Aalborg, de la 16:30 este mutat la 21:05. Pe tabela terminalului sosiri de la Otopeni am fost întâmpinat cu 20 de minute de întârziere la decolare. Deja mă gândeam că am timp să învăț toate prețurile de la duty free în Amsterdam.
Norocul a făcut ca olandezii să se trezească și să amâne cursa de 16:30 cu o jumătate de oră, așa că am ajuns în Aalborg la un rezonabil 18:10. La ieșirea din aeroport am fost întâmpinat de asta:
Lucrurile bune
Primul lucru de care te lovești în Aalborg e liniștea, chiar și pe aeroport. Orașul se află în nordul țării și are aproape 200.000 locuitori (un pic mai mult decât Bacău), însă atmosfera este foarte calmă. Pe lângă profilul industrial al orașului, Aalborg a intrat pe radarul studenților, iar centrul Universitar s-a dezvoltat foarte mult.
Ținând cont că lumea nu dă senzația că se grăbește, nici transportul în comun nu suferă de așa ceva. Deja știți povestea: se urcă pe la șofer, toată lumea așteaptă la rând pentru a cumpăra bilet, totul semnalat exemplar și multă limbă engleză. Programul liniei pe care te afli este afișat în fiecare stație, iar dacă nu ai timp de așa ceva, Google Transit are toate informațiile actualizate.
Airbnb a câștigat, dar în a doua repriză
Mai țineți minte aventura cu Airbnb? Până la urmă le-a ieșit din a doua încercare. A doua gazdă cu care am luat legătura a lăsat apartamentul descuiat, cheile pe masă și un mesaj cu parola kilometrică a WiFi-ului. Pentru că danezii n-au probleme cu încuiatul ușilor din câte văd. Apartamentul e așa cum a fost descris pe site, ba chiar mai frumos din anumite unghiuri.
Lucrurile rele
Sunt două până în momentul de față. Primul dintre ele e lipsa conexiunii 3G pe operatorul cu care Vodafone colaborează. Se numește TDC și se laudă că au trecut pe 4G, dar se pare că un download de 0.08 Mbs și upload de 0.3 Mbs aruncă oamenii locului în anul 2004. Cu toate că sunt niște câmpii fertile pe aici, nici măcar Ghiță ciobanul nu și-ar aduce oile în iarna următoare. După niște setări pe telefon, am trecut pe rețeaua Telenor, 3G-ul duce cam 11 MB.
Și dacă tot am adus vorba de câmpii, trebuie să țineți cont că danezii folosesc foarte mult îngrășământ natural. Urmarea e mirosul de balegă pe care îl simți de când cobori în avion, până în centrul orașului. Nasol când bate vântul mai tot timpul. Noroc că băieții nu fac asta tot anul.
Și încă una, bonus: am fost curios de prețurile McDonald’s, că tot au împlinit 19 ani de când sunt în România. Dacă la Unirii fac deseori slalomuri printre băieții care dau cu mopul ca să țină tot locul curat, lucru lăudabil, McDonald’s-ul din Aalborg mai are un pic și ajunge să semene cu un birt de prin Rahova.
Fotografiile au fost realizate de un Nikon D5300, împreună cu obiectivul de 35mm 1.8.
Leave a Reply