Bine ați venit în seria de articole care nu propun autostrăzi suspendate, revoluție în trafic în 6 luni și zone metropolitane! Articolele “Dacă aș fi primar” cuprind idei simple, care pot îmbunătăți vizibil bunul mers al unui oraș (care se întâmplă să fie București).
Au fost alegeri locale în câteva puncte din România, motiv pentru care iar s-au promis verzi și uscate, fără ca oamenii să își dea seama că lucrurile mărunte pot transforma simțitor un oraș.
Ziceam acum ceva timp că primul lucru pe care l-aș face dacă m-aș trezi cu banda tricoloră pusă pe costum este să curăț toate afișele puse aiurea prin oraș. Ducând mai departe ideea de curățenie, articolul ăsta tratează problema mâzgăliturilor denumite pompos graffiti.
Majoritatea sunt niște chestii fără simț estetic, puse de niște copii care cu siguranță își uitau trusa de desen acasă. Sunt câteva pe care le-aș păstra, un exemplu bun fiind cele de pe Podul Pipera. Pe restul le-aș șterge fără vreo urmă de regret și aș pune Poliția Locală să stea cu ochii pe zonele în care apar cel mai des.
Știu că Cif a făcut acum ceva timp o campanie de curățare a graffiti-urilor de pe ziduri. Frumos, dar se pare că administrația nu s-a prins de mesaj. Mai grav este faptul că blocurile proaspăt reabilitate sunt repede acaparate de mizeriile astea. Și nu e ca și cum Poliția Locală n-ar ști cine face chestiile astea. Când eram în liceu, atât băieții de la Locală, cât și Jandarmeria ne știau pe toți de la bloc. Nu că eram infractori, dar epoleții știau că rezolvi mai repede un caz dacă știi pe unde locuiesc puștanii de la colț de bloc.
Mai rămâne un lucru de stabilit: cine se ocupă de ștergerea graffiti-urilor atunci când brand-urile nu fac exerciții de PR? Prima variantă este firma de salubritate. Oamenii ăștia cunosc fiecare bloc în parte și știu unde e de curățat. Se angajează oameni în plus, se plătesc niște salarii, deci e o pâine de mâncat.
A doua variantă – Radu scrie despre un proces rezolvat cu muncă în folosul comunității. Auzisem că pușcăriile noastre sunt mega pline și că ne ia CEDO la bani mărunți (cică). Nu mai bine niște ore de șters pereți, recompensate cu scăderea pedepsei? În plus, Cif se poate băga și în acțiunea asta (curățarea / ștergerea păcatelor, găsesc ei un mesaj catchy). Win-win-win, nu?
În final, graffiti-urile din București arată o problemă mai amplă a Capitalei – jegul general de pe străzi. Coșurile de gunoi sunt ba puse aiurea, ba lipsă, ba prea mici, ba vandalizate. De colectarea selectivă nu mai vorbesc, că suntem foarte departe.
Leave a Reply