Mă tot gândeam la sloganurile de campanie ale celor doi finaliști în cursa pentru Cotroceni. Dacă Iohannis transmite o idee ce poate fi atribuită ușor și de oricine nemților, Ponta mizează pe naționalism, unul dintre sloganuri fiind “Președintele care unește”.
Problema pe care o găsesc în sloganul ăsta se rezumă la întrebarea “pe cine?”. Pe cine se gândește Victor Ponta că unește? Oamenii de stânga, simpatizanți ai noțiunii “statul trebuie să îmi dea” cu cei de dreapta? Hai să zicem că, într-un univers ideal, asta ar fi realizabil.
Dar chiar și atunci, în momentul în care calci repetat pe coadă electoratul de dreapta, prin accize la carburanți, noi taxe introduse, birocrație stufoasă și noi jafuri ce ies la lumină, Victor Ponta nu are ce să unească, chiar dacă va fi ales președinte de o majoritate ce îl votează pe principiul că “e tânăr și creștin”. Dreapta va reacționa întotdeauna agresiv la măsurile pe care le va lua în calitate de președinte, iar Victor nu are cum să nu știe asta.
De unde rezultă că până și sloganul lui Victor Ponta este foarte ipocrit din perspectiva unui om care stă cel puțin două secunde să gândească pe ce pune ștampila. Din același punct de vedere, Iohannis are un slogan care îi definește cariera de primar al Sibiului. Este un slogan clar, concis, chiar rece pentru unii, însă asta mă face să îl cred pe Iohannis că poate să scuture un pic clasa politică. Nu radical, pentru că vorbim totuși de România, dar, cine știe, poate reușește să ne pună pe un drum al îmbunătățirii clasei politice și, evident, al nivelului de trai al românului de rând.
PS: Nu e prima dată când scriu despre Victor Ponta.
Leave a Reply