După 30 de ani de dat cu stângul în dreptul, poate ne dăm seama că Mesia nu există. Primul de care îmi aduc aminte este Hagi. Lumea-l cerea președinte după Mondialul din ’94. În liceu, îmi aduc aminte că Badea avea fani de genul ăsta. Mai recent, Cioloș și Kovesi, fiecare generând vise umede celor în căutarea unui Mesia care nu există.

Simplul fapt că funcționăm ca o democrație ar trebui să ne lumineze că puterea e la cei mulți. Pe bune, cuvântul chiar asta înseamnă (puterea poporului), iar noi, infectați de cultul Tătucăi mereu gata să ne dea, demonstrăm la fiecare scrutin electoral că primul lucru pentru care niște oameni au murit acum 30 de ani devine un element din plan secund.

Poate că unii dintre noi s-au dezmorțit din starea asta. Cine știe? Poate duminică voi vedea multă lume la vot. Îmi doresc asta. Îmi doresc să văd că oamenii nu mai vor conducători doar pentru că dau impresia că le-o pot trage ălorlalți. Îmi doresc să văd niște responsabili la conducere, care să genereze lucruri palpabile. Infrastructură, sănătate, educație, digitalizare.

Lucrurile astea nu pot fi oferite de un singur om, ci de o mulțime capabilă, aleasă de niște oameni bine informați. Măcar săptămâna asta să vă informați corespunzător în legătură cu capacitatea fiecărui partid de a face România mai bună prin prezența la Bruxelles. Și mergeți duminică la vot.

Photo by Arnaud Jaegers on Unsplash


Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

0 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.