Notă: tema articolului este ciordită cu nesimțire de la Sandra.
Astăzi am avut șansa să folosesc pentru câteva secunde o pereche de EarPods (căștile noi de la Apple) și mi-am dat seama că ratez multe frecvențe folosind căștile telefonului (deci e musai ca în viitor să investesc într-o pereche mai bună. Consultându-mi playlistul mi-am dat seama că lipsesc niște melodii pe care le-aș asculta.
http://soundcloud.com/maneki-neko-951/the-doppler-effect-feat-carol
Prima dintre ele este “The Doppler Effect – Beauty Hides in the Deep (The Blizzard Remix)”. Am mai vorbit despre ea, acum ceva vreme am considerat-o cea mai frumoasă melodie din categoria EDM. În continuare sunt de aceeași părere. Carol are o voce senzațională! Stilul celor de la The Blizzard a fost foarte bine primit încă din 2007, de când s-au lansat cu “Kalopsia“. Fac o paranteză pentru a aminti de topurile care se fac pe Youtube, legate de drop-urile din dubstep. Cu tot respectul pentru cei care sunt fanii genului, drop-ul de pe această piesă insumează cele mai bune elemente: energia, linia melodică foarte reușită și elementele acustice precum chitara clasică – pe vremea aia muzica electronică își primea influențele din genul rock.
I want you to know I’ll never forget you.
A doua vine de la Robbie Williams, o cânt cel mai des prin casă, când nu mă aud vecinii. Este vorba de “Sin Sin Sin”, o piesă cu un sunet și un mesaj foarte puternic. Cuplez calitatea melodiei și cu faptul că Robbie este un entertainer fantastic, cu o voce distinctă.
Când vine vorba de pian, există multe piese ce încorporează genial instrumentul ăsta. Dar parcă dintre toate, “Hannah” a lui Robert Downey Jr. sună cel mai bine, mai ales că, din punctul meu de vedere, pianul oferă mai mult ritm decât percuția. Are un stil aparte, pianul este complementar vocii lui Robert: atunci când vocea e puternică, pianul stă cuminte în plan secund (și viceversa). Am fost foarte surprins când am ascultat melodia pentru prima dată, mai ales că cel care o cântă nu este un obișnuit al scenei muzicale. Însă vocea ușor răgușită și ritmul piesei rămân marcante.
În caz că nu mă cunoașteți, trebuie să știți că îmi este greu să aleg o singură piesă produsă de ATB. Neamțul a semnat multe hituri din 1998 încoace, dar piesele chill-out rămân adevărate bijuterii. Toată lumea a ascultat “Autumn Leaves” și “Get High”, însă cea care îmi rămâne mereu în minte e “Moments in Peace”. E perfectă pentru o vară toridă (ce păcat că fix acum m-am trezit să menționez vara), eventual pe malul mării. Dacă la capitolul “muzică de club” ATB nu vrea să se adapteze scenei actuale, pe partea de ambient este genial!
Trecând pe partea de progressive, rămân fidel elementelor naturale și nu-mi pot scoate din minte piesa “Million Voices” a lui Otto Knows. Are de toate: sunetul modern, prezența în toate podcast-urile și elementul vocal ce aduce aminte că genul progressive house poate fi de succes chiar dacă producătorii nu duc toate instrumentele în extrem. Se pare că asta au zis și producătorii X Factor, de au decis să o introducă la montaj în ediția de duminică a Bootcamp-ului (dar despre asta ceva mai încolo).
Mai sus ați văzut cele 5 piese care îmi cântă în minte ori de câte ori aud vreun zgomot ce mă duce cu gândul la ele. Dacă sunteți pe lângă mine mă puteți vedea dând ușor din cap și din picior. E muzică bună până la urmă.
Leave a Reply