Nu exista. Ca sa fiu mai specific: nu exista decat pe 1 decembrie. In restul zilelor ne injuram tara si conducatorii. 1 decembrie este o dovada a ipocriziei: tara noastra e frumoasa, are toate formele de relief, este un tinut binecuvantat, dar, asa cum a spus o tanti dintr-o delegatie japoneza, “pacat ca-i locuita”.
Intotdeauna m-a fascinat faptul ca mancam rahat cu trecutul nostru glorios, ne mandrim cu Unirea de la 1918, desi niciunul dintre noi n-a varsat sange pe fronturile Primului Razboi Mondial si niciunul dintre noi nu si-a luat traista in spinare sa mearga la Alba Iulia ca sa scrie istorie. Noi ne mandrim cu stramosii nostri, asa cum spunea Teo: “avem spate!”
In restul de 364/365 zile pe an injuram tara, oamenii si conducatorii, in special pe ultimii, pentru ca ei sunt de vina. Pai cine i-a ales? Patriotismul in Romania inseamna pentru noi stegulete si guri cascate la parade militare, inseamna mandria ca Bute e al nostru si detasarea fata de ceilalti care incearca si nu reusesc. La nivel militar, patriotismul inseamna cateva gloante incasate pentru o femeie ramasa singura, alaturi de copilul ei, la nivel muzical suntem “Made in Romania”, la nivel social suntem latini, ne tragem din daci si romani, da-I naibii de tigani.
Doar intr-o zi pe an ne umflam in pene, in timp ce maine vom incepe din nou sa-I injuram pe guvernanti, pe politisti, pe medici si pe functionari: ei fac Romania o tara rea. Noi suntem naivi si imaculati, nu suntem responsabili pentru tara in care traim.
Leave a Reply