Deși Eurovision e un fel de Neighbourvision cu poleială, Suedia a reușit să se detașeze clar de celelalte candidate la primul loc și a câștigat ediția de sâmbăta trecută. Personal mă așteptam ca ai noștri să se descurce mai bine, doar era un amestec perfect între popcornul playandwinescian, limbile engleză și spaniolă, o trupă formată din oameni de aproape toate culorile, ce să mai: o melodie ce arată cu succes efectele globalizării. Multe instrumente specifice diferitelor zone ale lumii și ale Europei, o fată ce cântă bine și o imagine colorată, toate astea pentru un eroic loc 12, chiar după frații noștri de peste Prut. Cauze?
Muzica noastră e pentru radio
Dacă ne uităm la artiștii români care sunt remarcați în Europa, mai toți sunt potriviți numai pentru cele 3 minute destinate radio-ului, o pastilă de dance românesc. În afară de Inna (care umple stadioane prin Mexic) nu avem pe cine să asociem cu imaginea unui concert de succes în afară. Nu îi văd pe băieții de la Akcent strângând mii de fani pentru un eveniment de două ore, la fel este și cazul Alexandrei Stan. Nu le contest talentul în muzică (Adi Sînă ca producător, Alexandra Stan ca voce), însă deocamdată popcornul nostru nu e făcut să ridice publicul pentru o durată mai mare.
Muzica lor e pentru seturi de 2-3 ore
Dacă ați rămas cu impresia că Suedia încă se mișcă pe ritmurile ABBA, atunci peștera în care ați fost cazați e chiar sănătos de rezistentă. Stilul muzical al piesei de sâmbătă seara se înscrie genul pe care îl ascult în podcast-urile progressive house. Cine a ascultat melodia probabil și-a adus aminte de “Bromance”-ul lui Avicii și de succesul fenomenal pe care Bergling l-a avut în 2010. Încă de atunci Suedia era țara în care producătorii scoteau hit-uri pe bandă, ce erau auzite în toată lumea, prin toate seturile marilor DJ, numai uitați-vă cu ce piesă a deschis Armin van Buuren party-ul dedicat vicecampionilor mondiali din 2010.
Progressive house e în creștere
Ăsta e momentul să produci muzică house, în special cea progressive. Am explicat ascensiunea subgenului când Guetta a fost premiat de DJ Mag, iar în momentul de față până și producătorii trance apleacă urechea la progressive house: Above&Beyond s-au mai domolit în ultima vreme, Armin a încercat și el cu “We Are Here To Make Some Noise” și dacă mai era cazul să vă aduc aminte Tiesto a fost primul mare DJ de trance care a virat-o spre progressive house. A trecut ceva vreme de atunci.
Luna și hit-ul versus lălăiala românească
Diferența între noi și ei este că Zaleilah a fost lansată în Septembrie și s-a difuzat de mii de ori, micșorând impactul altor piese românești. Suedezii scot aproape în fiecare lună câte un hit: John Dahlback, Alesso, Swedish House Mafia, Eric Prydz etc. Sunt mulți alții care produc muzică dance de o calitate foarte bună, în timp ce noi o ardem cu “fire, higher, desire”.
În comparație cu suedezii, românii sunt ca Beethoven în Family Guy:
Leave a Reply