Am avut parte de o seară plină de muzică și oameni ai muzicii la Teatrul Național București. Cei de la AQUA Carpatica au avut bunăvoința de a mă invita aseară la On Air Music Awards, o gală ce se vrea a fi echivalentul Grammy-urilor. N-o să fie, iar motivul e simplu:
Cocalari precum unii artiști nu mi-a fost dat să văd de când am început să am idee de cum sunt oamenii. Eu am fost învățat că prezența la o gală se duce până la capat, nu te apuci să ridici jumătate de rând că ai tu chef să pleci. Să o luăm ca exemplu pe Corina, fătuca asta care învață băieții cum să se poarte cu fetele în melodia “A ta”. Imaginați-vă următorul scenariu: ceremonia ajunge la decernarea premiului pentru întreaga activitate, un moment important al serii. S-a căutat omul care a pus umărul serios la industrie, un om care e recunoscut de toți din branșă. Eh, omul ăla a fost Aurel Mitran, un monument! În timp ce omul ăsta e pe scenă și spune cele câteva cuvinte de mulțumire, te apuci tu ca tuta să te ridici, să te pupi cu toată lumea din primul rând și să pleci. Sub ochii omului! Fierbea sângele în mine în momentul ăla! Și nu a fost singura care a plecat înainte de final.
Plus că momentul artistic al Corinei a fost penibilitatea serii. Niște dansatoare fără nicio vină, o melodie ce putea fi pusă simplu într-un player în regie, fără a te mai căca pe tine că ai DJ cu Macbook (și când te gândești că am luat apărarea unora, dar măcar ăia știu ce să facă cu un astfel de laptop) și o prestație slabă. Ba nu: foarte slabă (a cântat mult mai bine Valvis la decernarea marelui premiu)!
În contrast cu gluma aia de cântăcioasă a fost Alina RăducanuAdina Răducan (mulțumesc lui Pandutzu pentru corectare). Eu habar n-am cine-i fata, dar (dacă ajunge din greșeală pe aici) am să-i transmit un mesaj: n-ai nevoie de dansatoare, poți umple scena doar cu vocea. Fata a cântat dumnezeiește și a stârnit reacții pozitive în jurul meu. Însă pe cât facem pariu că dacă nu trece pe versuri cretine, de tip “învață s-o asculți de vrei s-o f…aci fericită” o să rămână în anonimat?
Bun: acum despre gală, cât mai obiectiv. A fost ok faptul că au alternat momentele de premiere cu cele de muzică. Vița de Vie a deschis show-ul, au continuat Alina Manole, Trio Zamfirescu (geniali și oamenii ăștia!), Andra și What’s Up (nume prost, artist și mai prost, că a făcut un playback infect), Electric Fence (mișto sintetizatorul), Vunk, Grasu XXL cu un băiat invers proporțional lui și sper că n-am uitat pe nimeni.
Vali Bărbulescu m-a amuzat puțin spre deloc. Zic că a trecut vremea în care gazdele unui show trebuie să joace un rol tipizat (vezi ce s-a întâmplat cu Eurovisionul de anul ăsta) și că ne trebuie un om care să aibă glume mulate pe stilul lui. Ce atâta mafie, ce atâtea referințe latine? Mult spectacol de prost gust pentru niște oameni care trăiesc din spectacol. Pe cine crezi că impresionezi?
În concluzie prima ediție On Air Music Awards a fost o gală decentă, stricată doar de anumiți artiști și de mici greșeli tehnice (vezi blocarea sistemului de vot). La anu’ sper să intre pe TV și să aducă o gazdă mai amuzantă.
foto via Dragoș Asaftei și al său Blog de Fotografie.
PS: Mă bucură câștigătorii marelui premiu. Pentru atâtea rășini prin videoclipuri, mă bucur că niște băieti, Robin and the Backstabbers, au plecat acasă cu titlul de Artistul Anului (plus premiul de cel mai bun Rock Alternativ). Despre ei am vorbit și aici.
Leave a Reply