Dar imi place Philips. Tin minte ca primul produs pe care l-am avut de la ei a fost un cd-mp3 player rosu, solid si cu foarte multe secunde de protectie skip beat. Desi era mare, puteam sa-l agat de curea si sa ma plimb insotit de Iris si Parazitii (asta era prin clasa a 9-a, nu imbratisasem muzica electronica la capacitate maxima).
Al doilea produs a fost monitorul calculatorului. 17 inch, discret, gri sobolan si niciun pixel mort in foarte multi ani de utilizare. Pe acest monitor am inghesuit pentru prima data cateva plug-in-uri in Fruity Loops si in 3 zile am produs prima piesa electronica, numita foarte ‘cool’ la acea vreme (2006): Levitation. Din pacate n-o mai am.
Produsul urmator e cu adevarat special: primele casti wireless: mari, 40mm, raza de 100 metri in camp deschis si un sunet foarte bun. Cu castile astea pe urechi am mai produs ceva muzica si cateodata ma mai prinde inspiratia pentru niste beaturi.
Urmatorul pe lista e televizorul. Aici am stat foarte mult sa ma gandesc, dar nicio clipa nu am mers pe ideea ca daca am avut alte produse Philips bune, toate sunt asa. Am comparat preturi, am citit reviewuri si am vizitat magazine. Si pana acum nu pot sa ma plang.
Ultima achizitie este de fapt un cadou, castile bluetooth din poza. SHB6110/10 dupa nume, chestia asta ma impresioneaza foarte mult pentru ca se aud foarte bine atat pe partea de telefonie, cat si in ceea ce priveste muzica. Autonomia de 14 ore si confortul sunt celelalte puncte tari ale castilor. Si sa nu uit, ca nu degeaba am pus un titlu: mie nu-mi plac firele, abia suport sireturile!
Toate aceste produse au respectat calitatea numelui pe care il poarta, dar, asa cum am spus mai devreme, n-am mers pe principiul ca trebuie sa fiu loial unui brand, pur si simplu s-a nimerit ca Philips sa-mi ofere cele mai potrivite optiuni si caracteristici. In niciun caz nu sunt vreun fanboy al unui brand… in afara de shaorma turcului de la colt la Baicului.
Leave a Reply