Aceasta va fi o încercare de articol cu tentă antropologică.
Cel mai tare cuvânt pe care l-am învățat în facultate a fost “alteritate” (conform DEX: Existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși), iar capacitatea respectivă s-a dezvoltat în ultimele luni în care am împărțit biroul cu un olandez.
Venind dintr-un mediu total diferit față de cel dâmbovițean și cu o experiență mai mare de viață, Sjef (căci așa îl cheamă) m-a învățat indirect anumite lucruri. Primul pe care l-am observat a fost obiceiul de a mânca prânzul. Cunosc foarte mulți oameni care mănâncă în fața unui ecran, mestecând maxim de două ori fiecare bol alimentar și terminând porția foarte repede. Uitându-mă în capătul celeilalte mese Sjef era absolut deconectat de tot ce înseamna internet, telefon sau altă sursă de informare și cu toate că porțiile sale sunt întotdeauna (mult) mai mici ca ale mele, el era ultimul care ducea farfuria în bucătărie.
Why don’t you enjoy your food?
Întrebarea asta mi-a dat mult de gândit asupra lucrurilor pe care le facem pe fast forward. În ultima perioadă am observat că lucrurile care ne distrag atenția pot să aștepte, până la urmă e vorba de prioritizarea lucrurilor cu adevărat importante. Așa că lucrurile făcute pe fast forward s-au transformat în întâmplări derulate la viteză normală și după câteva săptămâni am observat că poți avea timp pentru tot.
Vă sugerez să începeți cu masa de prânz, începeți să vă bucurați de ea!
Leave a Reply