Noul Hagi

In momentul in care 10-ele suprem se retrage din activitatea de fotbalist, imediat incepi sa cauti inlocuitori. Pana la Hagi nu-mi aduc aminte sa fi fost “un nou Cutarescu al generatiei x”, nu se raporta nimeni la o entitate superioara care a scos multimea in strada in ‘94. Si uite asa a venit Gheorghe Hagi, aromanul ai caror bunici si strabunici au pribegit mult pana sa-si gaseasca o casa numita Sacele, judetul Constanta. Totul la Hagi s-a intamplat foarte repede, pentru ca toate lucrurile bune dureaza cat un cub de gheata intr-o zi torida. Rand pe rand, popoarele lumii au fost uimite de acest roman in care “exista mult Diego”. Momentele de aur au ramas agatate undeva in etern: bara de pe Wembley inca tremura, Oscar Cordoba si acum se intreaba cum de-a intrat mingea aia, sultanul s-a inchinat in fata ienicerului. Inevitabil, au venit si lacrimile despartirii.

Tot inevitabil a inceput cautarea zadarnica a “noului Hagi”. Lumea l-a vazut pe tanarul (pe atunci) Adi Mutu ca un inlocuitor perfect pentru Rege. Ascensiunea rapida de care s-a bucurat a dus intr-un final la un contract cu Chelsea. Era totul bine, pana la momentul in care Adi a fost depistat pozitiv la un control antidopping. Mai rau e ca s-a gasit cocaina. Au urmat procese, suspendari si un mare con de umbra. Cu timpul, Adi a inceput sa se ridice si sa aminteasca lumii de jucatorul care incanta Italia prin golurile sale pentru Parma. Stalp incontestabil al nationalei si un jucator de baza la Fiorentina, plus o viata de familie reusita. Aveam impresia ca Adi si-a invatat lectia.

Pana azi.

PS: Sa fi fost prea mare mostenirea lui Hagi pe tricoul galben cu numarul 10?