Niste tristi. Raspuns

Articolul de față vine ca un răspuns la cel semnat de Auraș (citiți-l). Dacă nu aveți timp să îl parcurgeți voi încerca să-l rezum cât mai bine posibil. În esență este vorba despre băiatul care se întoarce acasă, în Provincie, și găsește personaje pestrițe care, în opinia mea, primesc automat emblemele unor ființe inferioare, ca în final să le fie atribuite trăsătura de triști.

Lăsând la o parte faptul că “trist” a căpătat o altă conotație în ultima vreme, îmi permit a spune că oamenii respectivi nu sunt… “triști”. Cei din Provincie trăiesc într-un alt ritm, altele sunt micile bucurii, altele sunt standardele (și aici pot include multe categorii). Lipsa accesului la o varietate de produse sau servicii nu transformă un individ într-un “trist” ci îl fac mai simplu, iar simplitatea este o trăsătură ce are și părți pozitive.

Că tot am vorbit de standarde puțin mai sus, îl invoc pe cel vestimentar, mai ales că Auraș detaliază bine acest aspect. Trebuie să privim în ce mod comunitatea locală (în cazul de față localitatea Fetești) taxează obiceiurile vestimentare. Atâta vreme cât oamenii se vor prezenta “în oraș” în trening sau cu decolteul larg și nimeni nu le va atrage atenția, un outsider nu poate considera că gusturile sale sunt superioare.

În facultate învățam despre alteritate, despre obișnuința omului de a judeca orice aspect din perspectivă proprie, nereușind a se desprinde de sine și de a vedea “cu alți ochi” ce se întâmplă în jur. Cei care au transformat alteritatea într-o pasiune au trăit prin triburi, au oferit cirezi de bivoli șefului pentru a fi acceptați în grup și au scris cărți întregi despre obiceiurile aparent ciudate ale unor oameni care numai triști nu erau. Au devenit antropologi.

Prin anii ’70 se punea problema dispariției antropologiei ca știință, pe motiv că toate triburile erau descoperite, însă tot atunci a fost indicată orientarea către grupurile mici, pe care le cunoaștem deja. Unul dintre aceste grupuri este reprezentat de comunitatea locală de mici dimensiuni.

Concluzia? Dați-vă doi pași în spate și nu analizați punctual.

foto via


Comments

2 responses to “Niste tristi. Raspuns”

  1. Am citit si articolul care a generat reactia ta, mai mult de curiozitate. Autorul e un tip pe care l-am citit de cateva ori, aflat la varsta la care iti permiti sa razi de orice, in care e mai “misto” sa gasesti ridicolul dintr-o anumita situatie si in care esti “cool” daca iti ironizezi radacinile.
    Articolul lui mi s-a parut “trist”, ca sa abuzez si eu de cuvantul asta sec.
    Si eu vin dintr-un oras mic, atitudinea oamenilor de acolo probabil ca e similara, dar asta nu inseamna ca sunt mai putin oameni.
    Auras Mihai a considerat ca e un sistem de referinta si drept dovada a nascut vorbe goale pe un ecran.

    1. Ce te faci daca articolul semnat de Auras este unul serios? (conform vorbelor sale)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.