Post-ul pornește de la o discuție lansată de Alexandru Negrea pe blogul său și care a generat destul feedback. Înainte de a continua vă recomand să-i citiți post-ul pentru a vedea de unde a pornit totul.
Ați citit? Bun. După cum ați putut vedea, Alex pornește de la ideea dansului în doi, o formă foarte expresivă de a comunica cu celălalt și cu cei din jur. Dacă partenerii sunt compatibili și se sincronizează, putem spune că dansul este o veritabilă artă. Îi înțeleg punctul de vedere al lui Alex, dar muzica house nu este un gen pe care se dansează în doi cu pasiunea unui tango.
Versurile unui cântec house spuneau cam așa: You take the majority of dance songs, and strip away the dance beat… there’s not a lot left. Deci lumea care dansează pe astfel de cântece simt doar bumtzi bumtzi bumtzi și asta datorită trendului de pe la noi. Știu că suntem foarte apreciați în Vest pentru muzica pe care o exportăm, dar nu este chiar pe gustul meu.
Trecem la partea cu dansatul în general. Cluburile nu sunt doar un loc (nu locație) în care lumea vine și dansează și apoi pleacă acasă. Dacă ne uităm pe site-urile care conțin poze cu party-urile de prin țară nu vom vedea decât poze de grup cu băieți cu pahare și fete cu țigări… în planul doi al pozei nu văd pe nimeni agitându-se pe bumtzi bumtzi bumtzi, decât foarte rar.
Pentru mine, singurele evenimente house unde poți să dansezi în voie, cu sau fără partener, sunt concertele DJ-ilor de renume. Evenimente precum ASOT 500, Armin Only, ATB in Concert, Tiesto’s Club Life și multe altele îți pot arăta cam cât de bine se poate distra lumea la astfel de concerte.
PS: I-am lăsat un comentariu lui Alex prin care îi recomandam să asculte câteva piese cu versuri bune (o altă problemă pe care a identificat-o):
http://youtu.be/IqXN3A0TK6Q
http://youtu.be/7hlOoMCG5qE
Foto: flickr.com
Leave a Reply