Generația mea a luat în plin valul conexiunilor peer to peer ce defineau descărcările ilegale de muzică. Mai țineți minte DC++, ODC, Limewire? Probabil că mai sunt câțiva dintre voi care încă mai folosesc programele menționate și circumstanțe atenuante există.
Eu m-am refugiat în sfera podcast-urilor, mai ales că muzica electronică pe care o ascult se găsește din plin. Partea bună a lucrurilor e că toate edițiile pe care le ascult sunt sub formă de radio show, așa că pe lângă muzică primesc informații despre producători, turnee și atmosfera de la concerte. În momentul de față nu am nicio melodie pe iPod, doar podcast-uri, iar acestea sunt de la: Armin van Buuren, Ferry Corsten, Avicii, Tiesto și Above&Beyond (podcast-ul ultimului nume e foarte bun dacă te înhami la un drum lung, durează două ore).
Dacă aveți un iPod puteți descărca podcast-urile prin iTunes, dacă aveți alt tip de player o simplă căutare pe Google vă poate duce către ceea ce doriți. Dacă dispuneți de un iPod touch atunci lucrurile sunt și mai simple, întrucât nu aveți nevoie de un calculator pentru a descărca muzică.
Obiceiul pe care mi l-am format are și urmări în ceea ce privește modul de a procura muzica: pe baza podcast-urilor ascultate sunt mult mai motivat de a plăti câțiva euro pentru un album de pe iTunes (apropo, best off-ul lui Robbie Williams e vreo 5-6 euro și conține zeci de melodii), așa simt că îl răsplătesc pe artist pentru efort, pasiune și tehnica de a face o piesă bună. Însă muzica gratis poate fi și legală.
Leave a Reply