Oare cu ce poate să contribuie un băiat bun la bătaie în ditamai universul populat de zei, monștri și super-soldați? Dacă îi dai și vreo 10 inele cu care să lovească mai tare, ai pe cap vreo două ore și ceva de film care te fixează în scaun.
Despre ce este vorba? Avem una bucată chinez ajuns în San Francisco și povestea clasică a trecutului care nu te lasă în pace. Tati este ditamai șeful de clan (același clan care l-a răpit pe Tony Stark în primul Iron Man) și cam vrea ca fiul să pună umărul la afacerea familiei. Eh, dramă de familie, iubire pierdută, răzbunare și multă bătaie.
Dacă Marvel s-ar fi oprit aici, filmul ar fi fost ok. Însă supriza cea mare constă în faptul că oamenii lui Feige chiar și-au dat silința să prezinte colțul de lume al lui Shang-Chi așa cum trebuie.
Parexamplu, avem chinezi care locuiesc în China și care vorbesc chineza! Șocant pentru un film american, nu? Întreaga coregrafie a luptelor este superbă. Cadrele strânse din timpul luptelor măresc adrenalina pe care am ajuns să o simt cât eram în sala de cinema.
Apoi vine și elementul mistic, cu componente din mitologia orientală. Și totul este împachetat superb! Ah, să nu uit: pe lângă toată călătoria asta a eroului se află și alte personaje pe care le-am mai văzut în universul Marvel. Unul dintre ele este jucat de un actor monumental și arată de ce este bine să vezi ABSOLUT tot ce scoate Marvel, inclusiv seria de one shots.
V-am pierdut? Așa e când nu vrei să dai spoilere, că filmul chiar merită. Așa că dați o fugă zilele astea la cinema și vedeți Shang-Chi. La fel ca în cazul Free Guy, am de gând să mai merg o dată ca să-l văd.
Leave a Reply