Am fost azi la facultate sa discutam cu cadrele didactice problema iscata in urma examenului de publicitate. Hoinaru si-a mentinut pozitia, eu am incercat sa fiu mai temperat. Dupa lungi discutii cu profesorii si ceva tensiuni intre colegi, concluzia este urmatoarea: viitorul suna bine (stiu cum suna). Un detaliu m-a facut sa scriu randurile astea:
Nu stiu din ce cauza m-am apucat sa discut cu Roxana despre Revolutia de la 1848 si despre Unirea lui Cuza. Situatia e oarecum asemanatoare si cred ca mi-e permisa o alegorie: in 1848 s-au dorit foarte multe, dar nu prea s-au obtinut, urmand ca in 1859 sa se produca Unirea Principatelor Romane. E usor fortata asemanarea, dar toate propunerile care au venit azi din partea noastra sunt menite sa-i ajute atat pe pe cei din anul 1 si 2, cat si pe cei ce vor urma. Sper ca profesorii sa aiba o inclinare catre latura aplicativa a cursurilor si sa ne mai scoata un pic din banalitatea si plictiseala cursurilor cu nesfarsite pagini scrise.
PS: Hoinaru va fi pus la loc de cinste langa Alecsandri si Balcescu, poate ca un amfiteatru de la Litere ii va purta numele :))
Leave a Reply