Hoinaru

Personajul urmator nu este fictiv, ci la fel de real ca sarea in ochi. Pe respectivul individ l-am cunoscut in primul an de facultate cand s-a nimerit sa urmam aceleasi cursuri ale Facultatii de Litere. Sef de an in primul si ultimul dintre anii de facultate, Hoinaru s-a facut remarcat printre colegi, nu neaparat prin note si medii, ci printr-o capacitate de organizare bine dezvoltata.

Vasnicul dusman al bolilor excursionistilor, fredonator infierbantat al versurilor “You’ll Never Walk Alone” si forumist in rang de cavaler, Hoinaru ramane una dintre imaginile promotiei 2010 (sper). Paranteza e necesara datorita urmatoarelor:

Intr-o sambata minunata cand majoritatea se recupereaza dupa o vineri cu chefuieli, CRP-istii de la Litere se strang cu mic, cu mare sa dea doua examene intr-o ora. La ora 10. Se strange turma ce-si asteapta pastorul datator de subiecte. Pastorul intarzie destul de mult, astfel incat turma din sala lu’ Hoinaru incepe sa rezolve subiectele la 11:05, in timp ce turma in care ma aflam s-a apucat sa mazgaleasca foile pe la si 20. Decent pana aici, numai ca cele 7 subiecte trebuiau rezolvate in 20 de minute… Si de aici s-a nascut tot tambalaul. Mai multe aici, aici, aici si aici. Apoi mai avem si forumul care duduie (ca economia de pe vremuri a lui Tariceanu) de pareri pro si contra.

Acum si o parere, daca se poate: din motive pe care cred ca le intuiti, cei trei ani de facultate au fost platiti cu vreo 70 de milioane. Cu toate ca profesorii universitari sunt bugetari si n-au nicio treaba cu banii pe care eu i-am livrat rectoratului, ma astept sa primesc niste servicii de calitate in schimb. Nu spun ca toti profesorii sunt dulci ca pelinul, dar au fost niste ciulini pe care inca ii mai simt, desi senzatia generala e ca a meritat sa-mi petrec trei ani de zile la Facultatea de Litere, CRP. Nu spun cine sunt vizatii, colegii stiu. Revenind la subiectul zilei (de alaltaieri; explicatia vine in postul urmator), Publicitatea reprezinta un stalp important in Comunicare si Relatii Publice si, ca sa citez pe cineva, nivelul pedagogic al profesoarei este de nivel de gimnaziu. Deci informatia este servita greoi iar metoda de examinare este o bataie de joc, dar nu pentru mine ca student in sesiune, ci pentru baiatul ala care va termina facultatea si va realiza ca nu stie mare lucru. Trist, nu?

PS: Intreaga tevatura nu este facuta pentru a schimba o persoana din functie, ci pentru a trage un semnal de alarma. Nu credeti ca s-a spus de prea multe ori ca elevul roman s-a lenevit? Hai sa fim putin mai obiectivi.