Înainte de a vă spune cum e, Gone Girl are în momentul de față nota 8.5 pe IMDb, ceea ce îl face un film bun în opinia publicului. Am aceeași părere despre filmul în care Ben Affleck joacă rolul unui om care descoperă că soția sa a dispărut. Motivul pentru care filmul e așa de bun ține și de implicarea autoarei cărții ce a stat la baza filmului. Gillian Flynn s-a ocupat și de scenariul filmului, așa că s-a evitat pe cât de mult posibil acel episod în care publicul marșează pe superioritatea cărții față de film.
E bine totuși că filmul n-a avut premiera pe 14 februarie, altfel multe cupluri ar fi avut probleme. Mă uitam aseară prin sală și printre băieți plutea un aer de “am venit cu iubi la un film romantic”. Pe parcursul întregului film tipul de lângă mine i-a zis prietenei de trei ori “hai să mergem”, pentru că, cel mai probabil, povestea filmului nu era chiar la nivelul pe care îl aștepta.
Și așa revenim la poveste, o chestie mult mai complicată decât dispariția unei soții, investigații criminalistice și o presă mizerabilă (am impresia că regizorul a făcut tot posibilul să o recreeze pe Nancy Grace în filmul ăsta). Filmul vorbește în esență despre două lucruri: cât de serioasă este căsnicia, alături de cât de repede se pot strica relațiile, dar și despre cât de departe poate merge cineva pentru a se răzbuna.
Și în două ore și jumătate de film cele două teme sunt dezvoltate foarte bine, atât de bine încât n-am simțit cum trece timpul. Rolurile importante sunt jucate de Ben Affleck, Rosamund Pike, Neil Patrick Harris și Tyler Perry. Mari surprize cu ultimii doi, pentru că au jucat caracterele foarte bine.
Zic să mergeți să-l vedeți.
Leave a Reply