După ce am fost la un sneak peek săptămâna trecută, aseară am trecut pe la IMAX să văd Ghost in the Shell cu totul. Pentru cei ce nu știu, filmul este o adaptare după anime-ul anilor ’90 cu același nume și a stârnit ceva controverse când Scarlett Johansson a primit rolul principal.
Povestea nu e cine știe ce. Pentru cei ce au văzut seria Bourne, personajul principal trece prin aceeași trezire la realitate (știu că am o misiune, dar stai că nu e chiar așa) și de acolo sunt justificate toate omorurile pe care le vedeți în film.
Dacă vreți să vedeți cum a fost adaptat un anime pe marele ecran, The Ghost in the Shell este un exemplu reușit (spre deosebire de abominațiile numite The Last Airbender și Dragon Ball Z). Artwork-ul este o combinație de futurism și jeg specific supraaglomerării urbane și, oarecum, te face să pleci contrariat din sala de cinema: tehnologia viitorului pare foarte cababilă, dar la ce bun dacă regulile de igienă nu au evoluat prea mult?
În rest, o avem pe Anamaria Marinca într-un rol în care țigara face toți banii (mă așteptam să apară și o farfurie de ciorbă în cadru), un amestec de personaje care nu ies cu ceva special în evidență și câteva cadre memorabile.
Filmul este regizat de Rupert Sanders, cunoscut în mare parte pentru Snow White and the Huntsman. A fost o alegere curajoasă din partea studioului, mai ales că Scarlett Johannson, Pilou Asbæk (Batou) și cultura asiatică au apărut împreună în Lucy, regizat de mult mai cunoscutul Luc Besson. Cu toate astea, Sanders s-a descurcat onorabil, având în vedere materialul pus la dispoziție și obiceiul Hollywood-ului de a da de pământ cu adaptările anime.
Dacă nu v-ați săturat să o vedeți pe Scarlett Johansson cum bate tot ce prinde, Ghost in the Shell apare de astăzi în cinema.
Leave a Reply