Hai că străzile cu benzi netrasate nu sunt chiar așa o problemă. Te uiți mai des prin oglinzi, încerci să anticipezi și pornești de la ideea că toți vor să schimbe brusc direcția.

Însă, în timp ce faci chestia asta, riști să te întâlnești cu genul ăla de groapă. N-o vezi, că ești cu ochii în oglinzi și Waze. Nu vezi nici măcar mișcările subtile ale celor din fața ta. Localnicii. Riveranii. Cei care știu unde se află fiecare groapă. Cândva, eram unul dintre ei.

Acum vreo doi ani, cum ieșeai din Pasajul Obor, direcția Iancului, era o groapă de care mă atașasem. Pe banda 2, în partea stângă, destul de aproape de bordura tramvaiului cât să nu poți trece cu roata prin stânga ei, deci suficient de bine plasată ca să-i incomodez un pic pe cei de banda 1. 

După vreo 9 luni, groapa a fost astupată. Paradoxal, m-am simțit un pic mai gol, știind că nu mai am avantajul informației față de ceilalți șoferi.

Fără informație am fost zilele trecute când, cu ochii în oglinzi și pe Waze, am luat genul ăla de groapă.

Ăla care-ți face ABS-ul să se uite urât la tine.

Categories: Cotidiene

Dan Pandrea

Common sense owner. Electronic music, photography and tech.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.