Undeva, pe parcursul filmului, în mijlocul unei scene ridicole de acțiune, mi-a picat fisa. Kingsman – The Golden Circle e un soi de Austin Powers, dar fără comedia aia ce se vrea a fi in your face, specifică lui Mike Myers.
În schimb, îl avem la cârmă pe Matthew Vaughn, responsabil și pentru primul Kingsman. Povestea primului film continuă decențel: Eggsy simte lipsa lui Harry, încă nu e un agent Kingsman complet concentrat pe misiuni ca la carte, iar Merlin (Mark Strong) e acolo ca să-l ghideze.
Asta până când tot ceea ce înseamnă Kingsman este făcut una cu pământul, pe bază de doze sănătoase de rachete. Așa aflăm că antagonistul celui de-al doilea film Kingsman este Julieanne Moore, ceva conducătoare de cartel asiatic de droguri, cu piețe de desfacere pe peste tot.
Planul ei se încadrează lejer în categoria lui Dr. Evil, pe modelul “let’s hijack some nuclear weapons and hold the world hostage”. Numai că, în cazul Kingsman – The Golden Circle, armele nucleare au o altă formă. De aici urmează o serie de acțiuni filmate în stilul lui Vaughn.
A, da. Apare și echivalentul Kingsman de peste Atlantic – Statesman. La fel de ridicoli, însă cu un detaliu ce are mai mult sens decât croitoria britanicilor: agenția secretă Statesman își asigură fondurile prin vânzarea de alcool. Nu știu, dar chestia asta îmi dă mai bine în carnețelul de lucruri care ar putea fi pe bune.
All in all, The Golden Circle este o revenire în forță a tributului adus James Bond-ului lui Connery, însă fără umorul imatur al lui Myers, dar cu mai multă violență gratuită. De văzut dacă v-a plăcut primul Kingsman.
PS: E și Elton în film. Ridicol până la Dumnezeu și înapoi.
Leave a Reply