De la puștanul care se uita la primul Fast & Furious, până la omul care s-a dus aseară la a șasea parte din serie din curiozitatea născută în urma contrelor din blogosferă a trecut destul de mult timp. Știam la ce să mă aștept: mașini, mușchi și femei aproape îmbrăcate. Însă nu mi-am imaginat că ridicolul efectelor speciale poate atinge limita asta.
S-o lămurim de la început: salturile, exploziile, detaliile dinamice, toate astea sunt imposibil de realizat în realitate! N-ai cum să te izbești cu spatele de o mașină și să n-ai coloana praf! Ce-am mai văzut în filmul de aseară? Păi niște mașini care merg perfect pe lângă un avion care decolează, la cel puțin 300 km/h (un avion comercial decolează la cel puțin 300 km/h, unul militar chiar și la mai mult). De asemenea am văzut cea mai lungă pistă de decolare, undeva cât București – Ploiești și multe tipologii răsuflate. Singurele personaje bine conturate rămân Dominic Toretto și Brian O’Conner (Vin Diesel și Paul Walker), în timp ce restul au ajuns să mă plictisească.
Un mare plus e faptul că scriitorii au învățat de la Marvel și au mai pus câteva secunde de material după terminarea filmului. Ca să știm ce ne așteaptă în Fast & Furious 7: încă o chelie! Și dacă vreți să știți cum a fost FF6, uitați-vă la un trailer cinstit al Fast Five:
PS: Am devenit mega fan Gal Gadot (gagica lu’ Han). Și Dwayne Johnson joacă un rol foarte prost.
Leave a Reply