Două situații în care Facebook dăunează memoriei colective.
Unu. Statusurile lungi pe care le-ați tot văzut în ultima vreme. Alea care argumentează de ce PSD-ul e nașpa, toate neregulile surprinse, toate lucrurile pe care Iohannis trebuie să le facă, toate demisiile care sunt necesare. Le știți. Stau maxim vreo 5 zile prin feed-uri apoi sunt aruncate de Facebook în butoiul uitării.
Doi. Pe un grup dedicat pasionaților de fotografie se pune frecvent întrebarea achiziției de aparate foto de pe un site internațional de grey imports. Cum sunt produsele, cum e cu garanția, cât de ok e livrarea. Și de fiecare dată se găsesc oameni care să răspundă. De fiecare dată apar și oameni care, pe bună dreptate, îndeamnă la search pe grup.
Și asta e problema Facebook: la capitolul căutări în site este o mizerie. Să găsești ceva de care îți aduci aminte că a fost postat în urmă cu câteva luni este o misiune ce te poate lăsa fără nervi.
De-asta conținutul indexat de Google – vezi articole de pe site-uri și bloguri – și forumurile au fost atât de apreciate la vremea lor. Oamenii erau obișnuiți să caute, să-și găsească singuri răspunsurile. Dar, între timp, ne-am obișnuit să ni se dea mură-n gură informația pe Facebook, iar obiceiul ăsta este extrem de prost și nu ajută deloc la memoria colectivă.
Motivul pentru care oamenii au uitat cum să caute și să consume corect o informație este descris în The Incredibles 2, unde unul dintre personaje spune că oamenii vor alege întotdeauna conveniența în locul calității. Nasol că e vorba de oameni reali, de fapt.
PS: Avantajul internetului de a scoate la suprafață toate mizeriile comise de putere este incontestabil. Totodată am impresia că toate statusurile astea au efectul trecerii repetate a bățului peste gratiile cuștii unui câine. Contraste.
Photo by Lily Banse on Unsplash
Leave a Reply