Acum că am ajuns să mai bat pasul prin București, mi-am adus aminte de un efect grav al celor 50 de ani de comunism. Nu e vorba de problema șpăgilor, a oamenilor sus puși, a pilelor, a turnătoriilor. Nu, nicidecum aceste teme demne de talk-show-uri pe posturile de știri. Dacă luați bulevardele la pas veți vedea o problemă ce își are rădăcinile în cei 50 de ani de comunism: semaforul.
Eram la Unirii, în minunata intersecție de la H&M, semaforul pe roșu pentru pietoni. Ca un elev ce a luat în serios orele de educație rutieră (alea două), așteptam să se facă verde. Din partea opusă văd niște doamne în etate călcând cu avânt trecerea de pietoni. Văd din stânga un A4 cum dă claxoane sănătoase. Mămăile se blochează și fac doi pași în spate, uitându-se urât la șoferul care încerca să-și țină cazierul curat.
Am văzut de mai multe ori asta: pensionari care sunt prinși pe roșu și care comentează de parcă le-ai fi intrat cu mașina în sufragerie. Consider că ăsta e un efect al celor 50 de ani de comunism. “N-am tras tare la cincinal ca să vii to acum, cu mașina ta de baștan să-mi spui cum se traversează o trecere de pietoni. Ce dacă-i roșu? Așteaptă, că doar ai mașină!” Cam ăsta e mesajul.
Cine n-are bătrâni să-și cumpere, nu?
Leave a Reply