Vinerea trecută am trecut pe la cinema să-l văd pe Vlad Țepeș într-o interpretare americană. Sunt convins că americanii au apreciat versiunea modernă a lui Dracula, dar, trăgându-mă de prin locurile astea și știind ceva geografie și istorie, m-am surprins întrebând retoric producătorii filmului dacă sunt sănătoși la cap.
Mă rog, nu contest augmentarea tuturor elementelor Transilvaniei, pentru că ar fi plictisitor să prezinți un castel Bran în fața unor turci care vin să calce totul în picioare. Așa că băieții i-au dat cu CGI și au construit o Transilvanie demnă de un film despre Dracula. Și nici măcar nu s-au oprit aici: în film avem o cetate Cozia la care nici mama constructorului japonez n-ar putea duce o autostradă acolo.
În fine, acțiunea stă cam așa: Vlad stă bine mersi la el acasă, turcii îl lasă în pace cât timp plătește tributul anual și țara merge. Toată lumea e fericită, până când se trezește sultanul (Howard Stark din Captain America) să ceară din nou ieniceri, inclusiv pe fiul domnitorului. Și de aici am început să fiu atent la detalii, pentru că pe niciuna dintre nevestele lui Țepeș n-a chemat-o Mirena, iar copilului nici nu știu de ce i-au dat numele de “Îngeraș” (cu o pronunție foarte britanică). Ah, ba nu: Țepeș ia răul asupra sa pentru a-i învinge pe turci, descendentul este dovada că încă are bunătate în el. Deștept, dar filmul nu a lăsat să se vadă asta suficient.
Luke Evans (adică ză Impaler) își joacă bine rolul și dă credibilitate personajului, însă filmul suferă la capitolul poveste, mai ales că totul e înghesuit într-o oră și jumătate. Așteptați-l să apară în magazinele de specialitate.
Leave a Reply