DJI Mavic Mini a fost lansat la început de noiembrie, numai bine ca livrările să ajungă până de Sărbători. Sunt unul dintre cei care și-au luat-o. Curiozitatea, testarea modelelor Mavic 2 Pro și Zoom în septembrie 2018 și dorința de a fotografia și filma și din alte perspective au fost motivele pentru care mi-am dorit-o. După câteva zboruri și multe clipuri văzute pe YouTube, mi-am format câteva impresii.
Totul e simplu. Drona e simplă, la fel și telecomanda, despre aplicația DJI Fly nu mai zic. Ideea a fost ca începătorii ca mine să nu se încurce în elemente complicate. De exemplu, în septembrie 2018 am fost atât de preocupat de cum să aduc un DJI Mavic 2 Pro în poziția dorită, încât nu mi-am dat seama cum să fac o poză.
Aplicația DJI Fly rezolvă problemele astea. Cred că a fost făcută pentru cei obișnuiți cu interfața unei aplicații mobile de fotografiere. În dreapta ecranului e cam tot ce ar interesa un începător: un buton mare, câteva opțiuni de rezoluție, fps, niște moduri video mai speciale (Dronie, Rocket, Circle și Helix) și galeria. Cei care vor să iasă din modul auto vor avea la dispoziție opțiuni precum shutter speed, ISO și exposure compensation pe modul foto, iar pe video doar exposure compensation. Din fericire, există și exposure lock.
Și aici am dat de prima problemă a lui DJI Mavic Mini. Da, este pentru începători în ale dronelor, însă unii dintre ei au mai ținut în mână un aparat foto. Ok, nu se poate fotografia RAW, că lumea trebuie să mai cumpere DJI Mavic Air, însă un mod bracketing zău că nu ar strica. Din fericire, drona e suficient de stabilă pentru a face bracketing manual:
În locul modurilor speciale video nu m-ar deranja să văd un program de fotografiere panoramică. Și în acest caz, m-am descurcat tot manual:
Pe video, situația este și mai limitată. Pe lângă controlul manual aproape inexistent, DJI a omis să adauge opțiunea de 24 de cadre pe secundă. Câteva voci s-au plâns și de inexistența filmării la rezoluție 4K. Încă o dată, pentru asta există Mavic Air.
Am zis să încep cu părțile mai puțin plăcute, ca să închei cu faptul că DJI Mavic Mini este o dronă reușită pentru cei care se află fix la început. Are 30 de minute de autonomie, ca să nu te apuce disperarea că îți aterizează cât e foarte departe. Apropo de “departe”, am reușit să o duc la maxim 1 kilometru până să se întoarcă automat la mine.
Are trei moduri de “pilotare”. C (Cinematic) și S (Sport) sunt cele pe care le-am folosit cel mai des. Primul face controlarea camerei incredibil de ușoară, al doilea aleargă drona la vreo 47 de kilometri pe oră. Foarte mult pentru o chestie care cântărește 249 de grame cu tot cu baterie și card.
Cea mai mare greșeală pe care o puteți face este să credeți că, dacă poartă numele Mavic, se va purta ca modelele mai scumpe. Mavic Air costă $800, Mavic 2 pornește de la $1200. Sunt motive întemeiate pentru care modelele astea sunt de cel puțin 2 ori mai scumpe decât Mavic Mini. Însă am avut și o surpriză plăcută. În weekend am dat o fugă până la Sinaia. Spre cota 1400 ningea slab și temperatura era de vreo -3 grade. Până să apuce drona să-mi spună că e destul de frig pentru a zbura, am înregistrat vreo 4 minute de video și am tras câteva cadre.
Ca să transferați clipurile și fotografiile, puteți face asta direct din dronă, iar viteza e undeva la 2.5 Mb/s. 30 de secunde la rezoluție 2.7K ocupă aproximativ 150 Mb, deci vor fi transferate în telefon în aproximativ un minut. Alte fotografii:
Cam atât pentru primele zboruri. Revin în câteva luni cu alte detalii, poate DJI va mai activa niște funcții între timp.
Leave a Reply