Am intrat în sala 305 și am fost luat de la catedră cu “Domnul Dan Pandrea, ce surpriză! Luați un loc!”. Cred și sper că am scăpat un “Săru’mâna!”, că așa faci cu profesorii care ți-au suportat inepțiile scrise prin examene. Mi-am găsit loc, culmea, lângă un coleg de facultate, pentru că săptămâna asta Facultatea de Litere își aduce aminte de alumni (ca în fiecare an).
M-am așezat în bancă și am ascultat studente (m-am și uitat la ele, firește :D) cum vorbesc despre benzi desenate, anime, CSR și situații de criză. Din când în când profesorii interveneau calm, natural. În vară se fac trei ani de când am terminat facultatea și azi mi s-a făcut dor de atmosfera din sălile de curs, mai ales că pe la cursurile de acum câțiva ani aflam niște lucruri foarte utile, pe care le aplic și azi.
Cred că a venit timpul unui masterat. Să cercetăm ofertele!
PS: Îmi pare rău că n-am prins-o pe Adela Rogojinaru.
Leave a Reply