N-am terminat eu FJSC-ul, dar la Litere am făcut ceva cursuri de mass-media. Nici nu începusem bine anul că deja pe la urechi expresia “tendinţa de tabloidizare a presei”. Eram în 2007 şi deja vedeam cum presa o ia pe arătură, cum goneşte nebună după senzaţional, după cadavre sfârtecate la ora 5 sau lovite cu flori în cadrul slujbelor de înmormântare.
Prin anul doi de facultate, acelaşi profesor ne-a pus să analizăm nişte articole de presă, modul în care a fost abordat subiectul şi alte chestii care la momentul respectiv mă ajutau să înţeleg mai bine cum se face un subiect de presă. Pedala spectacolului ieftin, a pseudo-evenimentului (alt termen repetat ani la rând în facultate) era apăsată din ce în ce mai tare.
Astăzi deschid televizorul după ce citesc articolul Cristinei Bazavan şi văd puhoiul de microfoane în gura lui Iliescu. Câteva secvenţe mai târziu o doamnă plânge că nu era deschis sicriul şi că n-a venit soborul de preoţi. Schimb canal după canal şi văd aceleaşi secvenţe. Presa nu mai cunoaşte tendinţa de tabloidizare – presa este un imens tabloid.
Pe această cale vreau să mulţumesc doamnei profesor Ana-Maria Teodorescu pentru că azi rezist în faţa mizeriilor pe care televiziunile româneşti le vând ca subiecte din agenda publică. Azi e ziua dumneaei, aşa că se cuvine un mare “La mulţi ani!”
PS: Despre subiectul fierbinte al zilei voi vorbi altădată.
0 Comments
1 Pingback