Și aici mă refer la adopțiile de animale. Mai țineți minte cum eram eu făcut băsist? Discuția pe care am arătat-o acolo nu s-a rezumat doar la replicile respective. S-a ajuns până la partea în care se spunea că oamenii chiar ar trebui să facă ceva pentru a opri situația animalelor fără stăpân. Chiar dacă în articolul respectiv am pus problema câinilor comunitari, de data asta aduc vorba de feline.
Ieri am trecut pe la o colegă de liceu/facultate pentru a-i returna iPad-ul și să-i instalez un router. Căutând contractul făcut de colegii distinsei, am dat peste actele de adopție. Primul impuls a fost de a râde, ca mai apoi să văd că totul este făcut cu cap: toate hârtiile sunt bine făcute, numele clar al organizației (care este GIA). Deci metode civilizate există, dar înainte de a vă grăbi să adoptați un animal, ca după două luni să-l declarați o povară, gândiți-vă bine dacă dispuneți de răbdarea necesară pentru a avea grijă de un animal de companie.
Colega are experiență cu animalele de clasă, chiar din timpul liceului avea un motan, așa că știe cum să aibă grijă de ghemul ăla curios (care între timp a crescut și își folosește de minune ghearele și dinții pe oaspeți).
Și dacă aveți nevoie de sfaturi de la cineva ce activează prin online, apelați cu încredere la Anca, atât pentru câini, cât și pentru pisici.
Leave a Reply